Rădăcina tuturor relelor sau /și o resursă valoroasă?
„se poate plăti pentru a fi mai conștient de plictiseala noastră, fie pentru a ne scăpa de ea, fie pentru a o exploata într-un mod mai productiv.”
- Ce este plictiseala?
- Cum funcționează plictiseala?
- Neurologia plictiselii
- Efectele negative ale plictiselii
- Plictiseala privită cu optimism
- Tipuri de plictiseală
- Definiții alternative ale plictiselii – partea pozitivă
| 1. | Ce este plictiseala? | Un sentiment neplăcut care izvorăște dintr-un conflict între nevoia unei activități mentale intense, lipsa stimulării pentru aceasta și /sau incapacitatea de a fi stimulat, de a ți se trezi interesul = a nu găsi un rost = a nu fi atenți la gândurile și sentimentele noastre și nici la stimulii exteriori = a pierde vremea „aiurea” în cătarea a ceva interesant de făcut = a te lupta cu o activitate care nu-ți face plăcere | |||
| 2. | Cum funcționează? În ce condiții apare? | Apare din nevoia de a face ceva Atunci când suntem incapabili de a ne concentra Când nu există control asupra situației – adică nu putem schimba contextul care ne plictisește Produce disconfort psihic: sentimentul de inutilitate, neputință, lipsa scopului Poate produce disconfort fizic, furie, frustrare, irascibilitate | |||
| 3. | Neurologia plictiselii | Irving Biederman(neurolog, Universitatea Carolina de Sud) – mintea umană este „setată” în mod natural să-și dorească mai mult, să fie stimulată pentru că atunci când experimentăm senzații noi, creierul secretă opioide ce generează plăcere, satisfacție. | |||
| 4. | Efectele negative ale plictiselii | Persoanele plictisite se pot deda unor excese:a mânca de plictiseală(obezitate, probleme digestive)consum de alcool sau stupefiantejocuri vide sau jocuri de norocPersoanele plictisite se pot refugia în mirajul realității virtuale sau al sentimentului de a fi învingător(victoriile pot contracara plictiseala)Pe termen lung, starea de plictiseală se corelează semnificativ cu boli cardiovasculare pentru că persoanele plictisite tind să fie mai puțin motivate pentru a avea un stil de viață sănătos.Plictiseala cronică este asociată cu sedentarismul, obiceiuri alimentare proaste, plafonarea în carieră și în viața personală.Plictiseala continuă se asociază cu tendința de a fi nestatornic: să-ți schimbi mereu locul de muncă, să schimbi partenerul, să schimbi casa, mașina etcPlictiseala continuă este asociată și cu depresia, în special ceea ce germanii numesc „plictiseala apatică” – adică un nivel foarte scăzut de stimulare și un nivel ridicat de aversiune față de activitățile care ar putea fi desfășurate.(Biederman) | |||
| 5. | Plictiseala, din perspectivă optimistă | Plictiseala pare a fi un dușman al creativității și al stării de bine, dar, de fapt, ar putea fi primul pas către dezvoltare, pentru că stimulează dorința de cunoaștere, de experimentare și de dezvoltare(Adam Philis – psihiatru britanic).Când suntem plictisiți, ne sunt stimulate creativitatea, dorința de nou, curiozitatea de a descoperi experiențe nemaitrăite, interesul și nevoia de a ne dezvolta ca persoane.Plictisiții își pun întrebări și lasă mintea să exploreze și altceva decât convențiile sociale și limitările obiective ale realității de zi cu zi.Întrebarea corectă despre plictiseală nu este „de ce ne plictisim?”, ci „cum ne plictisim?” | |||
| 6. | Tipuri de plictiseală | 1.Plictiseala Indiferentă – O stare în care ești cam obosit și nu ești prea prins de ce se întâmplă în jurul tău, dar totuși cu o mină pozitivă. O stare de relaxare amestecată cu oboseală în care vrem să stăm în pijamale toată ziua și să ne uităm la Game of Thrones. Nu există nici o intenție de a interacționa cu lumea ci mai degrabă de a sta închis în casă și să îți vezi de-ale tale. Unii o numesc cea mai plăcută stare de plictiseală pentru că este cea mai ușoară dintre toate și cu cel mai mic disconfort. Ești plictisit dar cu o stare emoțională pozitivă și te bucuri de ea. Știi că ești plictisit dar nu te deranjează deloc, din contră, te bucuri de asta. Pe scurt, leneveală totală! 2.Plictiseala de Calibrare – Starea aceea în care cauți în mod activ, în care îți dorești să apară ceva interesant cam ca atunci când ești la un party și te uiți în jur să vezi cine mai e pe acolo și ce oportunități de discuții sau de flirt ai, în afară de obișnuiții pe care îi vezi tot timpul. Starea această este un pic mai inconfortabilă decât cea de dinainte pentru că, deși fizic ești într-o stare de moleșeală, mental ești un pic mai activ și cauți ceva. Este definită printr-o stare de nemulțumire scăzută în care ai vrea să faci ceva dar nu știi ce. Această căutare însă este mai degrabă incipientă decât activă. Acest tip de plictiseală produce o oarecare stare de neliniște și frustrare pentru că nu poți găsi ceva interesant de făcut, cu care să îți ocupi timpul. Și chiar dacă ar fi să găsești acel ceva, nu ai avea suficientă motivație ca să îl pui în practică.Cei care trăiesc o astfel de stare raportează o ușoară senzație de neplăcere și emoții negative. Este foarte propice visării cu ochii deschiși și fantazării, care poate fi un element cheie atunci când o folosim cu scopul creșterii creativității pentru că poate fi un izvor de inspirație pentru acțiuni viitoare. Această stare de visare ne poate ajuta de asemenea să ne cunoaștem mai bine, să descoperim ce ne place și ce nu, ce ne dorim și ce nu și să avem o ideea mai bună despre noi. 3.Plictiseala Căutării – Seamănă foarte mult cu cea de dinainte dar este deja la next level. Mai ții minte exemplul cu „căutarea” de parteneri de discuție sau de bere la un party? Ei bine, dacă ești la un party și ești atât de plictisit încât stai tot timpul cu telefonul în mână și ai putea striga în gura mare „Băh, ce plictiseală m-a lovit”, atunci știi că te-a pocnit așa numita plictiseală a căutării. În această stare cauți activ ceva cu care să îți ocupi mintea. Acest ceva este specific, concret pe care vrei să îl faci. Starea de neliniște este mai mare decât în primele două nivele prezentate mai sus. În cazurile mai avansate poate conduce la comportament impulsiv și de multe ori activitatea găsită nu este satisfăcătoare. Motivația este mult mai mare și conduce la acțiune chiar dacă pe un fundal de frustrare și neliniște. Ca și în cazul primelor două stagii, are și aspectele sale pozitive pentru că de cele mai multe ori poate conduce la descoperiri majore și poate genera idei geniale. De ce? Pentru că disconfortul este atât de mare încât nu mai suporți să zaci în starea aia. Acest nivel de plictiseală are cele mai mare șanse de a conduce la o activitate concretă oferind suficientă motivație în această direcție. De reținut că se ajunge la un proces creativ și la o manifestare practică din necesitatea de a scăpa de starea neplăcută în care persoana se află. Neplăcerea este atât de mare încât musai trebuie făcut ceva! 4.Plictiseala Reactivă – Această stare este de departe cea mai negativă dintre toate și cea mai displăcută de majoritatea oamenilor. Cei care trăiesc această stare sunt de obicei foarte nefericiți și chiar nervoși și agresivi. Această stare este foarte asemănătoare cu senzația pe care o ai când trebuie să asculți pe cineva bătând câmpii despre un subiect care nu prezintă nici cel mai mic interes pentru tine dar nici nu poți să scapi de acolo. Un alt exemplu ar fi acela în care tocmai ai terminat o întâlnire și dai să pleci și se trezește unu’ să pună o întrebare iar acum trebuie să stai să asculți răspunsul pentru că deh, nu e frumos să pleci tocmai atunci. Dorința de a scăpa și de a fugi este ilustrarea perfectă a plictiselii reactive. Dacă ești plictisit dar încă te simți ok, atunci clar nu ai ajuns la stadiul de plictiseală reactivă. Nu este necesar ca enervarea și nerăbdarea să fie manifestate exterior pentru a ști că trăiești o stare de plictiseală reactivă. Dacă apare senzația că ești prins, că nu poți scăpa, că nu ai cale de ieșire, atunci știi clar despre ce fel de plictiseală e vorba. Această stare apare deci nu doar atunci când ești închis într-o sală de curs ci și atunci când trăiești într-o zonă unde nu dorești să fii, sau ai un job de care vrei să scapi, o relație pe care nu o mai dorești, șamd. În timp poate conduce la complicații și chiar boală datorată stresului. 5.Plictiseala Apatică – „Acest tip de plictiseală seamănă foarte mult cu depresia sau neajutorarea învățată” spune Goetz. Starea de neajutorare învăță este acea stare în care o ființă este atât de dărâmată de situațiile prin care a trecut și de încercările eșuate de a face ceva încât acum a ajuns să nu mai încerce nimic și au renunțat la acțiune. Plictiseala apatică și cea reactivă par să fie cele mai neplăcute dintre toate. Participanții la studiu au raportat că se simt plictisiți fără să aibă prea multe emoții, fie ele pozitive sau negative ci mai degrabă erau apatici și indiferenți. Pur și simplu și-au pierdut interesul în a le păsa de ceva, inclusiv de faptul că sunt plictisiți. Nu aveau suficient de multe emoții negative pentru a fi motivați să iasă din starea de disconfort și platitudine în care erau. Se pare că acest tip de plictiseală apare cel mai adesea în situații care implică sau presupun atingerea unor scopuri sau rezultate cum ar fi în sport, școală sau mediul profesional. Sunt strâns corelate cu activități pe care nu își doresc să le îndeplinească dar nu au încotro și nici nu prea pot să facă alte activități. Este lipsa dorinței de a avansa și de a accepta fără alte comentarii, situația în care te afli. Aceste tipuri de plictiseală au fost recunoscute și replicate în multe studii de către psihologi din întreaga lume. Cunoscându-le și înțelegându-le suntem astfel mai bine pregătiți să le facem față și să le evităm sau să ieșim din ele. După cum am văzut, nu sunt neapărat negative însă nici de preferat. Rămâne să decizi tu singur ce și cum vrei să te simți. | |||
| 7. | Definiții alternative ale plictiselii – partea pozitivă | 1. Plictiseala înseamnă pauză. În special după activități intense sau repetitive, creierul nostru are nevoie să se liniștească și să fie în repaos. În acel moment, îi dăm voie creierului să proceseze informații, să aprofundeze noțiuni și să consolideze învățarea. 2. Plictiseala înseamnă noutate. Este o metodă simplă prin care creierul ne atrage atenția că are nevoie de altceva – se întâmplă adesea să navigăm pe Internet ore întregi sau să ne uităm la TV până când ne dăm seama că avem nevoie de un nou stimul. De multe ori, plictiseala ne dă energia necesară să interacționăm mai mult cu prietenii, să ajutăm o cauză în care credem printr-o activitate de voluntariat sau să ne descoperim o nouă pasiune. 3. Plictiseala înseamnă odihnă. De multe ori, plictiseala este însoțită de dorința de somn. Acesta poate fi un semnal al corpului că are nevoie de odihnă – este important să nu îl învinovățim, crezând că este defect și că trebuie să fim mereu productivi și să facem ceva „util“. Corpul și creierul știu cel mai bine când au nevoie de decuplare și a învăța să le ascultăm este esențial. Poate că, dacă traversăm o perioadă mai dificilă sau mai încărcată, avem nevoie de câteva momente de relaxare în care să nu facem nimic. 4. Plictiseala înseamnă creație. Plictiseala este o energie motivațională, iar atunci când întrerupem rutina și ne considerăm liberi să primim orice gânduri vin către noi, acestea se pot organiza în idei creative despre viața noastră, despre activități viitoare în care ne putem implica sau despre ceva ce vrem să schimbăm. Atunci când nu facem nimic, de cele mai multe ori facem de fapt foarte mult. 5. Plictiseală înseamnă a sta tu cu tine. Este suficient doar să fim, să existăm și să stăm noi cu noi înșine. Ce face foarte bine plictiseala este să ne ofere spațiu și timp nouă, să ne invite la discuții cu gândurile și ideile. Iar această întâlnire, deși adesea necesară și benefică, este de multe ori dificilă. Ca răspuns, căutăm soluții prin care să ne distragem atenția, evitând astfel confruntarea. A face spațiu emoțiilor noastre – fie ele plăcute, fie de disconfort – și a le observa fără să le judecăm, a le trăi așa cum sunt ele, ne ajută să le integrăm mai ușor și să înțelegem ce putem face în continuare. | |||