Thomas Gordon – Părintele eficient, editura 3, 2014
Capitolul 1. Părinţii sunt învinovăţiţi, dar nu sunt instruiţi
Capitolul 2. Părinţii sunt oameni, nu zei
Conceptul de acceptare
Părinţii pot să fie şi vor fi inconsecvenţi
Părinţii nu trebuie să facă „front comun“
Falsa acceptare
Poţi să accepţi copilul, dar nu şi comportamentul lui?
Cum îi definim pe părinţii care sunt nişte persoane autentice
De cine „ţine“ problema?
Capitolul 3. Cum să asculţi astfel încât copiii să‑ţi vorbească. Limbajul acceptării
Puterea limbajului acceptării
Acceptarea trebuie manifestată
Comunicarea nonverbală a acceptării
Nonintervenţia poate indica acceptare
Ascultarea pasivă indică şi ea acceptarea
Comunicarea verbală a acceptării
Douăsprezece Blocaje ale Comunicării
Deschizători de drumuri la îndemâna oricui
Ascultarea Activă
De ce ar trebui să înveţe părinţii Ascultarea Activă?
Atitudini necesare în Ascultarea Activă
Riscul Ascultării Active
Capitolul 4. Puneţi‑vă în practică abilităţile pentru Ascultarea Activă
Când este problema „la nivelul“ copilului?
Cum fac părinţii să funcţioneze ascultarea activă
Danny: copilul căruia îi e frică să doarmă
Când decide un părinte să folosească ascultarea activă?
Greşeli frecvente în folosirea ascultării active
Manipularea copiilor prin „îndrumare“
Deschizi o uşă, apoi o închizi trântind‑o
„Părintele–papagal“
Ascultare fără empatie
Ascultarea Activă în momentele nepotrivite
Capitolul 5. Cum să‑i asculţi pe copiii prea mici ca să vorbească
Cum sunt copiii mici?
Cum ne dăm seama ce nevoi şi probleme au copiii mici
Foloseşte Ascultarea Activă pentru a‑i ajuta pe copiii mici
Dă‑i copilului ocazia să‑şi satisfacă singur nevoile
Capitolul 6. Cum să vorbeşti în aşa fel încât copiii să te asculte
Când problema ţine de părinte
Moduri ineficiente de a‑ţi înfrunta copiii
Trimiterea unui „mesaj–soluţie“
Transmiterea unui „mesaj descurajant“
Moduri eficiente de a discuta cu cei mici
Mesaje la persoana a II-a şi Mesaje la persoana I
Componentele esenţiale ale unui Mesaj la persoana I
Descrierea comportamentului inacceptabil
Sentimentele părintelui în privinţa comportamentului
Cum îl afectează pe părinte comportamentul copilului
De ce sunt Mesajele la persoana I mai eficiente
Capitolul 7. Cum să pui la treabă Mesajele la persoana I
Mesaje la persoana a II-a în forme deghizate
Nu pune accent pe partea negativă
Instrumentele potrivite
Erupţia vulcanului Vezuviu
Cât de eficiente pot fi Mesajele la persoana I
Trimiterea de Mesaje nonverbale la persoana I copiilor mici
Probleme cu Mesajele la persoana I
Alte aplicaţii ale Mesajelor la persoana I
O alternativă la oferirea de laude
Cum să eviţi anumite probleme
Cum rezolvă problemele Mesajele la persoana I
Capitolul 8. Schimbă comportamentul inacceptabil modificând mediul
Îmbogăţirea mediului
Sărăcirea mediului
Simplificarea mediului
Restrângerea mediului
Oferirea unui mediu securizat
Substituirea unei activităţi cu alta
Pregătirea copilului pentru schimbările de mediu
Planificarea în cazul copiilor mai mari
Capitolul 9. Inevitabilele conflicte părinte–copil. Cine ar trebui să câştige?
Lupta pentru putere dintre părinte şi copil: cine câştigă, cine pierde?
Cele două abordări de tipul „câştig–pierdere“
De ce Metoda I este ineficientă
De ce Metoda a II‑a este ineficientă
Câteva dificultăţi suplimentare legate de cele două metode
Capitolul 10. Cât de necesar şi justificat este apelul părintelui la forţă?
Ce este autoritatea?
Limitele majore ale puterii parentale
Părinţii îşi pierd până la urmă puterea
Anii adolescenţei
Educaţia autoritară nu se poate face decât în nişte condiţii stricte
Efectele exercitării puterii parentale asupra copilului
Rezistenţă, sfidare, revoltă, negativism
Resentiment, furie, ostilitate
Agresivitate, revanşă, replică violentă
Minciună, ascunderea adevăratelor sentimente
A da vina pe alţii, a pârî, a trişa
A te impune, a face pe şeful, a intimida
Nevoia de a ieşi învingător, evitarea cu orice preţ a poziţiei de învins
Alierea cu alţii şi organizarea rezistenţei contra părinţilor
Supunerea, obedienţa, maleabilitatea
Linguşirea şi curtarea celor puternici
Rigiditate, lipsă de creativitate, frică de nou, urmarea căilor bătătorite
Retragere, evadare, fantasmare, regresie
Câteva probleme şi mai grave legate de autoritatea parentală
Copiii nu‑şi doresc oare autoritate şi limite?
De ce n‑am accepta autoritatea atunci când este exercitată în mod consecvent?
Dar responsabilitatea părinţilor nu rezidă tocmai în a‑şi influenţa copiii?
De ce exercitarea forţei a rămas o constantă în istoria educaţiei familiale?
Capitolul 11. Soluţionarea conflictelor prin metoda „avantajului reciproc“
De ce Metoda a III‑a este atât de eficientă
Copilul este motivat să pună în practică soluţia găsită
Metoda a III‑a oferă şanse crescute pentru găsirea unei rezolvări mai bune
Metoda a III‑a dezvoltă abilităţile cognitive ale copilului
Mai puţină ostilitate, mai multă dragoste
„Implementarea“ soluţiei este mai uşoară
Metoda III‑a nu presupune apelul la forţă
Metoda a III‑a ţinteşte adevăratele probleme
A‑i trata pe copii ca pe nişte adulţi
Funcţia „terapeutică“ a Metodei a III‑a
Capitolul 12. Temerile şi rezervele părinţilor faţă de metoda „avantajului reciproc“
Doar un alt nume pentru „discuţia de familie“?
Metoda a III‑a privită ca o slăbiciune din partea părintelui
„Grupurile nu pot lua decizii“
„Metoda a III‑a ne ia prea mult timp“
„Părinţii nu sunt îndrituiţi să folosească Metoda I de vreme ce sunt mai înţelepţi?“
„Metoda a III‑a poate funcţiona cu copiii mai mici?“
„Nu există şi momente în care Metoda I trebuie să fie folosită?“
„Nu risc să pierd respectul copiilor?“