Vinovăția. A fi sau a nu fi vinovat?
- Precizează conținutul celor doi termeni
- Care este diferența dintre vinovăție și rușine?
- Gândește-te la experiențe pe care le-ai trăit și dă câte un exemplu de situație în care te-ai simțit vinovat și/sau ți-a fost rușine.
- Mă simt vinovat când…..
- Îmi este rușine când……
Mă simt vinovat:
- Când cred că am încălcat reguli importante pentru mine
- Când nu m-am ridicat la standardul pe care mi l-am impus
- Când cred că am făcut ceva greșit
Din punct de vedere juridic, vinovăția are 2 componente: intenția și culpa.
- Intenția = o faptă este săvârșită cu intenție când autorul prevede rezultatul faptei și urmărește producerea lui; sau, deși nu îl urmărește, acceptă posibilitatea producerii acelui rezultat.
Intenția poate fi:
- Intenție directă – când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și urmărește ca el să se producă. Ex. a fura, a trage cu arma în victimă de la câțiva centimetri etc
- Intenție indirectă – atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei și, cu toate că nu îl urmărește, acceptă riscul sau posibilitatea ca el să se producă. Ex.” doar câteva picioare în burtă să-i dau„ implică consecințele mortale
- Culpa =
- Cu prevedere – se mai numește cu imprudență și constă în aceea că făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, pe care însă nu-l acceptă, sperând că nu se va produce ex. a merge cu mare viteză pe un drum public poate produce un accident
- Culpa din neprevedere – se numește și neglijență – făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși, în condițiile date trebuia și putea să-l prevadă. Ex. medicul nu a sterilizat instrumentul medical înainte de operație; un fumător intră cu țigara aprinsă într-un depozit de combustibil.
A fi vinovat versus a te simți vinovat
Sentimentul de vinovăție are deseori o dozare nepotrivită. În timp ce unii dintre noi se simt foarte ușor vinovați, iar acest lucru îi determină să nu țină cont de propriile nevoi, alții par să nu se sesizeze nici când ar fi evident să o facă. Totuși, ce spune sentimentul de vinovăție despre noi și, mai ales, cum putem să îl gestionăm corect?
A fi sau a nu fi vinovat?
De multe ori ni se întâmplă să fim frustrați când considerăm că cineva ne-a greșit în vreun fel, iar persoana respectivă pare să nu aibă nicio reacție în consecință, respectiv, să își ceară scuze. Ne gândim apoi că așa sunt unii, au „obrazul gros” sau dau dovadă de indiferență și insensibilitate, fără să simtă vinovăție.
Într-o astfel de situație, un aspect important ține de semnalarea greșelii celuilalt. Nu este firesc să fim deranjați de acțiunile altuia și să așteptăm scuze sau remedierea situației, fără a deschide acest subiect. Dacă tu nu îmi spui că te-am rănit, eu de unde să știu?
Este adevărat că situațiile au nuanțe multiple și, în timp ce o jignire sau o faptă gravă evidentă nu necesită atenționare, alte interacțiuni, mai subtile, implică precizări. Fiecare decide pentru sine ce tolerează și ce nu.