Implementarea unui program de Educație Socială și Emoțională în școală

Implementarea unui program de Educație Socială și Emoțională în școală implică dezvoltarea unei viziuni comune asupra programului și angajamentul personalului școlar, al părinților și al membrilor comunității față de principiile care stau la baza filosofiei și abordării programului. Aceste convingeri de bază ajută la definirea rolurilor și relațiilor dintre elevi și adulți în cadrul comunității didactice din școală.

Convingeri de bază despre predare și învățare

O viziune comună și angajamentul axat pe următoarele convingeri de bază de predare și învățare, pot facilita îmbunătățirea continuă prin răspunsul la câteva întrebări:

Ce implicații pentru predare și învățare sunt încorporate în aceste convingeri?

Ce facem ca să onorăm aceste convingeri?

Discuțiile pe tema acestor întrebări în rândul tuturor celor implicați – școală, părinți, elevi și comunitate – pot deveni un catalizator pentru dezvoltarea și îmbunătățirea continuă a modurilor în care îi educă și sprijinim pe tineri.

Elevii ca și colaboratori

Elevii și adulții își expun ideile, sentimentele, părerile și istoriile personale și culturale referitoare la orice situați, împreună cu nevoia și capacitatea de a fi colaboratori activi și capabili în cadrul unei comunități didactice.

Relații reciproce

Relațiile reciproce, având la bază grija, preocuparea, între elevi, între elevi și adulți, precum și în rândul adulților oferă baza pentru crearea unor medii didactice sigure, empatice și productive.

Profesorii ca parteneri de învățare

Rolul profesorului ca partener în procesul de învățare este acela de a colabora cu elevii în explorarea întrebărilor cheie, în abordarea problemelor reale, rezolvarea problemelor și comunicarea ideilor pe parcursul derulării activităților.

Familiile ca și colaboratori

Deoarece părinții și familiile sunt primii învățători ai copiilor lor, participarea acestora este esențială pentru vitalitatea comunității didactice.

Excelența academică

Angajamentul elevilor la propria educație se dezvoltă prin implicarea acestora în experiențe didactice relevante, active și reflexive care îl atrag pe cel care învață în relaționări reciproce cu oameni, lucruri și idei.

Tăind în integritate

Valorile comune și abilitățile pro-sociale definesc caracterul unei comunități școlare pe măsură ce ele sunt identificate, discutate, practicate și experimentate de elevi și adulți.

Acorduri și limite

Limitele clare, respectarea acordurilor și așteptările pozitive referitoare la tratamentul reciproc sunt esențiale pentru crearea de medii didactice sigure și cooperante.

Mediul ca profesor

Organizarea, calitate și utilizarea mediului fizic al școlii are potențialul de a promova relațiile empatice și de a îmbogăți experiența didactică.

Profilul implementatorului

Implementarea unui program de Educație Socială și Emoțională în școală necesită un cumul special de aptitudini și atribute personale pentru cei care sunt responsabili de conducerea și predarea acestora. Profilele de mai jos îi vor ajuta pe implementatori să ia decizii cu privire la persoanele cele mai potrivite să predea SEL.

Atributele profesorului

Crede în potențialul pozitiv al tuturor tinerilor
Are o abordare centrată pe elev, de facilitate a predării și învățării
Folosește strategii cooperante de învățare, care se adresează mai multor stiluri de învățare
Construiește și menține relații strânse cu colegii, cu elevii și familiile lor
Demonstrează grijă și o atitudine pozitivă, optimistă
Este un„ rezervor de probleme”, este creativ, flexibil, comunicativ
Demonstrează competențe de predare SEL(de exemplu, ascultă, pune întrebări deschise, răspunde cu înțelegere, reflectă și acceptă diverse opinii, creează un mediu de învățare creativ)
Atributele directorului
Demonstrează un angajament puternic față de prevenția pozitivă și cuprinzătoare și față de programul SEL
Demonstrează un stil de conducere colaborativ, democratic
Susține o abordare centrată pe elev a predării ți învățării
Are o istorie de implementare cu succes a unor programe inovatoare
Servește ca un avocat pentru facilitatori și elevi
Demonstrează abilități în stabilirea de parteneriate eficiente casă-școală-comunitate
Realizează un mediu școlar pozitiv pentru învățare.
Implementarea eficientă la nivelul școlii
Implementarea eficientă a unui program SEL necesită un angajament pe termen lung și presupune o succesiune de pași:
Planificarea pentru implementare
Implementarea propriu-zisă
Evaluarea procesului și a rezultatelor
Adaptarea și îmbunătățirea programului
Instituționalizarea programului.
Planificarea implementării trebuie să înceapă cu alegerea unui model de implementare și cu formarea unei echipe de implementare. Această echipă va include personal pregătit prin proiect care au participat la curs sau la activitățile de transfer de competențe, directorul, reprezentanți al personalului nedidactic(administrator, secretar, bibliotecar), părinți și reprezentanți ai comunității. O formulă optimă de echipă ar fi una de până la 7-9 membri. Implicarea activă și sprijinul acordat de director este importantă pentru succesul programului. Ideal ar fi ca directorul să supervizeze direct programul.
Implementarea eficientă la clasă se va realiza folosind materialele create în proiect și publicate ca resurse educaționale deschise pe situl proiectului www.seliproject.eu și în spațiul Google Drive creat la nivel de parteneriat. De asemenea, cadrele didactice care desfășoară activități SEL au la dispoziție un portofoliu de resurse digitale pe educație socială și emoțională, un dicționar de temeni din domeniul SEL, un un Ghid al profesorului care desfășoară activități SEL, portofolii de documentare privind ABC – ul Inteligenței Emoționale și Strategiile de Coping, etc. Fiecare activitate are obiective, metode și procedee specifice, conținuturi, fișe de lucru, formulare de feedback, anexe cu exerciții de realizat în clasă și acasă. În spațiul Drive al proiectului fiecare profesor poate parcurge cursurile Mind Education cu tot cu exercițiile și reflecțiile pe care le presupun.
Evaluarea programului este esențială, dar ea nu trebuie să fie un proces complex. Ea implică adunarea de informații și furnizarea acestora persoanelor interesate cum ar fi părinții, administrația centrală, personalul didactic etc. Evaluarea poate implica o comparație înainte/după a numărului de abateri disciplinare, întârzieri, absențe. Sunt utile mențiuni directe din parte profesorilor, părinților, elevilor sau din partea partenerilor implicați. Demonstrarea unor rezultate pozitiv sporește sprijinul acordat programului dar și întregii școli.
Adaptare și îmbunătățirea programului
Este un proces ce poate începe de îndată ce profesorii și alți membri ai personalului constată ce funcționează mai bine pentru elevi. Adaptările trebuie gândite clar și să mențină entuziasmul profesorilor și elevilor.
Instituționalizarea înseamnă angajamentul pentru program care se desfășoară la toate nivelurile, inclusiv consiliul școlar, personalul didactic, părinți și membrii ai comunității.
Modele de implementare în clasă
Modelul 1 – Program de predare a unui curs/atelier cu specific SEL în curriculum la decizia școlii. Programul poate fi conceput cu o activitate /săptămână, timp de 25 – 30 de săptămâni. Dat fiind faptul că propunerea noastră de SEL în CDS se referă la utilizarea tehnicilor psihodramatice în dezvoltarea stimei de sine și a încrederii de sine a adolescenților, este necesar ca activitățile să se desfășoare în afara orelor de curs, într-un spațiu modular și folosind tehnici din sfera psihodramei)inversiunea de rol, dublul, oglinda, decentrarea perceptivă circulară, scaunul gol etc). În funcție de pregătirea cadrelor didactice, pot fi propuse și alte opționale SEL în CDS.
Modelul 2 – Structuri de consiliere și reuniuni la nivelul clasei. Consilierea și orele de dirigenție se realizează în fiecare săptămână, la
toate nivelurile. Aceste ore ar putea promova alături de dezvoltarea abilităților academice și formarea și dezvoltarea abilitățile sociale și emoționale. Suportul de curs pentru profesori care este pe situl proiectului urmărește cel 16 abilități emoționale a căror funcționare determină nivelul inteligenței socio-emoționale, conform modelului teoretic pe baza căruia a fost dezvoltat EQ-i 2.0: Imaginea de sine, Autoactualizare, Autoconștientizare Emoțională, Expresivitate Emoțională, Asertivitate, Independență, Relaționare interpersonală, Empatie, Responsabilitate Socială, Rezolvare de probleme, Testarea Realității, Controlul Impulsurilor, Flexibilitate, Toleranță la Stres, Optimism, Fericire/Stare de Bine generală. În ceea ce privește consilierea, programul SEL asigură câte o lecție pe săptămână în care se învață o abilitate/aptitudine și se exersează zilnic acasă și la școală pe tot parcursul anului școlar. Pentru formatul reuniune de clasă pentru un mediu sigur și grijuliu programul propune teme săptămânale de discuție și activități suplimentare de practică a abilităților sociale și emoționale.
Modelul 3 – Integrat în materiile de clasă
Programul SEL și chiar SeeL se poate integra în standardele didactice de pregătire în domenii cum ar fi literatura, studii sociale, biologie, matematică, știință, artă, muzică, tehnologia informației. Aceste activități pot fi realizate chiar de profesorul de specialitate care își desfășoară activitatea conform principiilor SEL, folosește exerciții de stimulare a implicării elevilor, lucrează în echipă sau cu echipe, antrenează elevii în argumentarea unui punct de vedere personal etc. Desigur aici este necesar ca fiecare profesor să inventarieze propriile oportunități de învățare socială și emoțională. Unele discipline se pretează în mai mare măsură decât altele, dar, dacă profesorii agreează ideea de a valorifica conținutul disciplinei pe care o predă din punctul de vedere al SEL, atunci cu certitudine identifică oportunități la care poate nu s-a gândit până acum. Am folosit acest model pe toată durata implementării proiectului și am constat că elevilor le place să treacă granițele aride ale câte unei materii și să exploreze valorile care stau la baza abilităților de viață.
Modelul 4 – Folosirea SEL ca bază în inițiativele naționale, regionale sau locale în domenii ca prevenirea consumului de droguri, prevenirea abandonului școlar, prevenirea violenței și a bulying-ului, prevenirea eșecului școlar sau învățarea acordării de servicii(voluntariatul).
Modelul 5 – Intervenții în grupurile mici la clasă, ca răspuns la alte intervenții. Intervențiile în cadrul grupurilor mici sunt cele care completează programele de la nivel de clasă și sunt utilizate în combinație unul cu celălalt. Există și posibilitatea ca lecțiile/activitățile să fie realizate inițial cu grupurile mic pentru a pregăti elevii în avans referitor la conținutul lecției și apoi cu întreaga clasă.
Modelul 6 – inițiativă la nivelul școlii – programul SEL la nivelul școlii presupune implicare tuturor elevilor, profesorilor și părinților. Ar fi un model de Intervenție în Sprijinirea Comportamentului Pozitiv. Un model de prevenție pentru a realiza schimbări de comportament.
Strategii instrucționale pozitive pentru o clasă centrată pe relaționare
SEL utilizează strategii instrucționale pozitive pentru:
Crearea unei comunități didactice centrată pe relaționare și concentrată fe elev, sigură, atrăgătoare, grijulie, cooperantă și bine gestionată
Predarea, modelarea ți consolidarea abilităților SEL
Strategiile de instruire care promovează SEL creează pârghii puternice care vor transforma sala de clasă într-o comunitate de învățare centrată pe relaționare, care stimulează gândirea, extrem de interactivă și profund semnificativă atât pentru elevi cât și pentru profesori. Profesorii și elevii creează o comunitate didactică sigură și productivă în care elevii se simt văzuți, auziți, cunoscuți și apreciați și în care se dezvoltă legături de sprijin reciproc. Experiențele de învățare sunt un laborator atât pentru predare cât și pentru învățarea competențelor și abilităților sociale și emoționale și consolidarea prin modelare și practică zilnică. Atunci când elevii se simt în siguranță și sunt capabili să se concentreze asupra învățării în timp ce își dezvoltă abilitățile de gândire critică, de rezolvare a problemelor și de reflectare, într-un mediu de susținere și colaborare, rezultatele academice se pot îmbunătăți semnificativ. În cele din urmă, prin utilizarea consecventă a următoarelor strategii de instruire, aceste competențe și comportamente devin obiceiuri care au un impact pozitiv în toate domeniile vieții lor din punct de vedere academic, social și emoțional.
Organizarea mediului fizic
Locuri centrate pe elev – Activitățile interactive solicită elevii să se poată vedea unii pe ceilalți, într-un cerc sau să poată lucra în grupuri mici. Mesele pot fi aranjate în așa fel încât elevii să poată efectua și muncă individuală dar și să poată colabora.
Munca elevului – sunt lecții în care ceea ce realizează elevii trebuie expus în clasă pentru a demonstra aptitudinile pe care aceștia le-au dobândit.
Sprijin individual pentru consolidarea aptitudinilor – toate abilitățile importante sunt afișate pe panouri sub formă de postere după ce sunt predate și sunt postate fie pe perete fie pe un suport grafic pentru ca profesorul să se poată referi cu ușurință la ele pe tot parcursul orei de clasă.
Realizarea unui mediu sigur, productiv și confortabil
Limbajul profesorului – Limbajul profesorului este amabil, relațional, stimulativ și angajant. Cuvintele profesorului îi determină pe toți elevii să se simtă văzuți, auziți, incluși, apreciați.
Modelul – Cu fiecare cuvânt și acțiune din timpul lecției, profesorul demonstrează un nivel ridicat de auto-conștientizare, de autocontrol, de sensibilizare socială, abilități de relaționare și de luare a deciziilor responsabile. În cazul în care profesorul greșește ceva, își cere scuze și corectează. El este un model de comunicare respectuoasă și de rezolvare a problemelor.
Salutul și abordarea tuturor elevilor după nume – Profesorul întâmpină elevii la ușă, li se adresează pe nume și spune la revedere când părăsesc clasa. Conexiunea personală construiește relații și creează legături între profesor și elevi.
Stabilirea și utilizarea continuă a acordurilor convenite – Pentru a sprijini comunitatea de învățare centrată pe relaționare, profesorul susține dezvoltarea de acorduri comune cu elevii și apoi le consolidează zilnic. Aceste acorduri explicitează așteptările elevilor referitoare la un comportament respectuos, îi motivează pe elevi să își asume și să-și consolideze zilnic aptitudinile SEL. Profesorul identifică, de asemenea, un mod sigur și respectuos de abordare a situațiilor în care elevii încalcă acordurile. O metodă poate fi aceea de a-l ajuta pe elev să-și monitorizeze comportamentul prin convenirea unui semnal(un gest sau un cuvânt) atunci când acordurile sunt încălcate.
Eliminarea afirmațiilor jignitoare – Acest gen de afirmații sunt declarații sau acțiuni care umilesc o persoană prin folosirea unui limbaj jignitor sau chiar a unei insulte directe. Când acestea apar în clasă, consecința ar trebui să fie ca elevii să facă trei declarații măgulitoare, care pot fi adresate individual elevului respectiv sau prin intermediul profesorului, pentru a verifica dacă afirmațiile sunt într-adevăr pozitive.
Stabilirea unui semnal de „Liniște” – Profesorul stabilește un semnal respectuos pentru a indica încheierea unei activități și începutul alteia. Acest semnal poate fi ridicarea unei mâini, elevii făcând la fel și oprindu-se astfel din vorbit,, poate fi un clopoțel sau o bătaie din palme. Semnalul permite profesorului să gestioneze activitățile grupului fără a ridica vocea. Profesorul poate anunța, de asemenea, cât timp a mai rămas pentru activitatea respectivă, pentru a permite elevilor să încheie ultimele propoziții sau gânduri.
Activități de la simplu la complex – Lecțiile evoluează de la activitățile mai simple la activitățile mai complexe pe măsură ce elevii devin mai respectuoși unii cu ceilalți și mai abili în interacționare, iar mediul didactic devine mai sigur pentru o învățare mai profundă. De exemplu, interacțiunile evoluează de la simplu la complex atunci când elevii vorbesc întâi cu o persoană, apoi cu mai multe și apoi în fața unui grup. În timpul unei lecții, activitățile încep de la simplu operând cu fapte și preferințe simple și evoluează spre exersarea exprimării opiniilor personale ceea ce implică un mai mare risc personal din parte elevilor.
Niveluri ridicate de implicare – Elevii sunt invitați în fiecare lecție să interacționeze cu toți elevii din clasă prin conversații structurate și activități de grup care îi stimulează pe elevi să se exprime și să comunice cu diferite persoane pe tot parcursul lecțiilor.
Modalități multiple – Pentru a crea siguranță în clasă sunt necesare mai multe modalități de învățare pentru a-i implica pe toți elevii. Lecțiile SEL pot include succesiv sau simultan citirea, scrierea, vorbirea, ascultarea, dansul, desenul, mișcarea etc. Ele includ, de asemenea, exerciții de energizare și jocuri de colaborare pentru întreținerea colaborării și a interesului elevilor.
Mediu incluziv – Activitățile sunt structurate astfel încât toți elevii să participe pe deplin. Profesorul se asigură că fiecare elev este parte a unui grup, are posibilitatea de a vorbi și contribuie la produsul final, la deciziile și rezultatele fiecărei lecții.
Umor – În timpul predării și modelării abilităților, tonul clasei este plin de umor și distractiv, atunci când este cazul. Acest lucru face posibil ca elevii să își asume riscuri și să încerce noi comportamente. Mesajul adresat elevilor este faptul că este în regulă să încerce lucruri noi, să facă greșeli și să continue cu umor în timp ce se străduiesc să lucreze cât mai bine.
Vocea și alegerea elevului – Lecțiile dau elevilor posibilitatea de a alege, astfel încât elevii să prefere să ceară ceea ce au nevoie, să se exprime respectuos, să-și împărtășească preferințele, faptele și opiniile, să aleagă modul de abordare a activităților didactice și să repete împreună cu ceilalți ceea ce au învățat.
Ajustarea la nevoile elevului – Profesorul este atent la reacțiile elevilor, la nevoile lor de clarificări și la nevoia de schimbare a activității și dă curs acestor necesități imediat.
Concentrarea pe pozitiv – Învățarea aptitudinilor SEL poate fi o provocare, iar elevii luptă să-și demonstreze capacitățile încă de la început. Profesorul le dezvoltă curaj și încredere în sine concentrându-se pe competențele și calitățile pozitive care sunt în curs de dezvoltare și caută oportunități de a lăuda aceste eforturi în mod echitabil.
Dreptul la intimitate – Programele SEL predau elevilor abilitățile de a fi competent social și emoțional și de a face alegeri sănătoase în situații dificile. Ele nu sunt programe de consiliere și nici nu sunt concepute pentru a revela elevilor situații problematice din viața reală. Profesorul stabilește la începutul cursului faptul că elevii nu vor bârfi sau divulga informații confidențiale personale, ale familiei sau ale prietenilor, atunci când se discută diferite subiecte în clasă. Fiecare elev vorbește în nume propriu și nu despre persoane care nu sunt în sala de clasă. Elevii sunt îndrumați să nu numească persoane atunci când dau exemple. Profesorul clarifică de la începutul cursului că elevii nu-și vor împărtăși cu clasa situațiile foarte problematice. Acele situații vor fi preluate de un consilier sau împărtășite în particular cu profesorul în afara orelor de clasă. Profesorul face cunoscută elevilor obligația sa de a împărtăși acea informație cu un profesionist specializat.
Metode utilizate pentru prezentarea noilor concepte și aptitudini
Programul SEL prezintă elevilor noile concepte și aptitudini prin următoarele metode:
Abordarea bazată pe anchetă și întrebări
Răspunsuri respectuoase
Conducerea de discuții eficiente
Lucrul în grupuri care cooperează
Programul SEL se bazează pe întrebări. Programul utilizează întrebări deschise la începutul și pe parcursul lecțiilor pentru a demonstra elevilor că profesorul și clasa sunt interesați să afle ce cred. Simt și știu elevii despre un subiect.
Deschiderea unei lecții
Scopul lecției – este expus de profesor de la început pentru a-i pregăti pe elevi să se concentreze pe lecție.
Întrebări deschise pentru a descoperi ceea ce știu deja elevii despre subiect – Lecțiile SEL se bazează se bazează pe întrebări deschise la începutul și pe parcursul lecțiilor
Activități inovative de deschidere – Lecțiile sunt concepute să motiveze elevii pentru acumularea de noi informații și formarea de aptitudini noi. Activitățile inovative de deschidere(exercițiile de energizare și de spargere a gheții, întrebările stimulative, imaginile si demonstrațiile) pot capta atenția elevilor și le stimulează propriile gânduri, sentimente, percepții și povești.
Implicarea deplină a elevului – La începutul unei lecții, toți elevii sunt antrenați prin diverse strategii să gândească despre subiectele pe care sunt pe cale de a le explora.
Prezentarea noilor concepte și aptitudini
Abordarea bazată pe anchetă și întrebări
Conectarea noului conținut și abilități la experiențele elevului – Profesorul urmărește ce spun elevii despre ceea ce știu deja referitor la un subiect și se referă la experiențele lor atunci când prezintă un nou concept sau aptitudine. Cel mai puternic factor motivator pentru învățarea noutăților este implicarea elevilor la nivel personal în noul concept punând întrebări deschise și aliniind răspunsurile lor la noul concept.
O varietate de metode de anchetă – Pe parcursul lecției se folosesc diferite metode pentru a-i ajuta pe elevi să răspundă la întrebări. De exemplu: reflectare în liniște, semnalizare(degetul mare în sus sau în jos pentru aprobare sau dezaprobare, mișcatul degetelor pentru mai multe lămuriri), exemplificare(ridicați mâna dacă…), formarea unor grupuri mici de lucru și altele. Este important ca metodele să difere de la lecție la lecție pentru păstrarea elementului surpriză.
Chestionarea întregului grup, acordarea de timp de gândire și solicitarea de voluntari – Elevii nu sunt niciodată grăbiți într-o lecție SEL. În schimb, siguranța este principiul călăuzitor în obținerea răspunsurilor de la elevi. Se formulează întrebarea, elevii au timp de gândire iar apoi voluntarii sunt invitați să răspundă. Profesorul antrenează mai mulți elevi să răspundă folosind formula „Noi vrem să auzim de la toată lumea și nu am auzit decât de la unii dintre voi încă. Cine ar dori să le împărtășească?” această invitație este suficient de sigură pentru a motiva elevii să răspundă fără a-i determina pe cei care participă activ să creadă că au spus ceva greșit.
Construcția de întrebări ulterioare pe baza răspunsurilor elevilor – Profesorul ascultă cu atenție la ceea ce spun elevii și construiește întrebări bazate pe răspunsurile lor. Cât de des posibil, profesorii rememorează evenimentele relevate pentru lecție astfel ca elevii să includă exemplele și poveștile lor în predarea lecției în timp ce onorează acordul să nu folosească numele celor care nu sunt în sala de clasă.
Răspunsuri respectuoase în timpul discuțiilor
Timp de așteptare – Elevii au nevoie de timp de gândire iar 7 – 10 secunde de așteptare după ce a fost pusă întrebarea arată că este nevoie de un răspuns mai profund decât cel implicit. Acest timp permite, de asemenea, participarea celor care au nevoie de mai mult timp pentru a procesa întrebarea și a articula un răspuns autentic. Acest timp este important mai ales după ce este pusă o întrebare care apelează la gândirea critică.
„Ce credeți?” și „De ce credeți? În loc de „De ce? – Lecțiile utilizează întrebări deschise de tipul „Ce simți?” și nu întrebările închise „De ce?” care grăbesc elevii și presupun un răspuns corect. Întrebările deschise încurajează gândirea divergentă și critică.
Răspunsuri care arată respect și încurajează gândirea divergentă – Profesorul răspunde neutru dar mai degrabă afirmativ decât evaluativ atât cu cuvintele folosite cât și cu tonul lor. Răspunsuri ca „Bine”, „În regulă” și „Mulțumesc”, mai degrabă decât „Minunat”, „Perfect” și „Exact” arată recunoaștere echitabilă fără să evalueze răspunsul. Parafrazarea spuselor elevilor este o altă modalitate de a arăta că profesorul ascultă și recunoaște răspunsurile.
Răspunsuri multiple la întrebări – Profesorii pot accepta cel puțin trei răspunsuri la întrebări și chiar mai multe atunci când este posibil. Aceasta arată că profesorul nu așteaptă un răspuns specific și încurajează gândirea divergentă a elevilor. Dacă elevii au dificultăți în a găsi trei răspunsuri, profesorul poate oferi unele răspunsuri el însuși.
Conducerea de discuții eficiente
Întrebări deschise pentru a deschide și susține discuțiile – Elevii au nevoie să se simtă în siguranță și să fie încurajați să participe în mod autentic la discuții. Profesorul folosește întrebări deschise și răspunsuri politicoase pentru a stimula elevii să-și împărtășească ideile autentice, experiențele, percepțiile și cunoștințele într-un mediu care îl încurajează să-și asume riscuri și să-și urmeze modul lor propriu de gândire.
Critică în timp util când apar informații necorespunzătoare – profesorul este pregătit să facă oricare din următoarele trei lucruri de mai jos atunci când elevul expune informații necorespunzătoare. De exemplu, dacă un elev răspunde la o întrebare referitoare la cum se comportă când nu este ascultat spunând „Îi dau o palmă”, profesorul poate face oricare sau toate din cele de mai jos pentru a menține siguranța grupului gestionând în același timp răspunsul elevului.
Recunoaște sentimentele – Ne-am simțit cu toții, uneori, suficient de supărați pe cineva pentru a-i da o palmă
Explorează consecințele – Care ar putea fi consecințele unui asemenea comportament?
Redirecționează – Ce alte opțiuni avem pentru a avea un rezultat pozitiv?
Confidențialitatea – profesorul clarifică de la începutul cursului că discuțiile purtate în clasă rămân în clasă. Acest cadru dă siguranță elevilor în a-și împărtăși experiențele personale de învățare, de a face greșeli și de a încerca din nou, fără teama că vorbele lor vor fi auzite în afara clasei. Profesorii trebuie să arate clar că orice comentarii sau rapoarte referitoare la un abuz sau orice alte declarații potențial periculoase trebuie raportate ca o chestiune de drept și de politică școlară. Explicarea acestor lucruri la începutul anului școlar și confirmarea lor de câte ori este necesar contribuie la crearea unui mediu pozitiv, sigur și onest.
Dreptul de a „pasa” – profesorul clarifică la începutul cursului că elevii au dreptul să spune „pas” la o activitate sau la o discuție. Pentru a evita utilizarea abuzivă a acestui drept, profesorul poate acorda elevilor trei carduri speciale sau poate să stabilească un cadru în care se poate apela la acest drept. Se pot crea opțiuni, astfel încât elevul să-și îndeplinească activitatea sau să găsească o soluție alternativă.
Lucrul în grupuri care colaborează
Structura grupului de lucru – Profesorul se asigură că elevii au înțeles obiectivele principale de înțelegere și reținere a materialului studiat și rolul pozitiv pe care îl joacă interdependența. Toate instrucțiunile, strategiile grupului, acordurile și normele, materialele și situațiile practice care definesc activitatea grupului de lucru sunt pregătite din timp pentru a minimiza confuziile.
Oferirea de instrucțiuni clare – Oferirea de instrucțiuni clare pentru activitățile de grup este unul din cele mai importante aspecte ale succesului lucrului în echipă. În lecții, sunt oferite mai întâi instrucțiuni generale pentru ca elevii să înțeleagă ce urmează să se întâmple. Această strategie evită grăbirea elevilor și posibila lor punere în situații stânjenitoare. Această strategie dă posibilitatea elevului să aleagă și îi oferă timp pentru a pune întrebări înainte de a se lansa într-o activitate. Oferirea de instrucțiuni clare se face în următorii pași:
Stabilirea obiectivului pentru activitate
Descrierea generală pe scurt a ceea ce urmează să se întâmple și apoi verificarea dacă lucrurile au fost înțelese.
Oferirea de instrucțiuni scurte, pas cu pas, pentru fiecare etapă a activității, chiar înainte ca elevii să urmeze acea instrucțiune. Dați instrucțiunea o singură dată.
Verificarea modului în care s-a înțeles la fiecare etapă
Exemplificați părțile necesare pentru înțelegerea sarcinilor
Grupări creative și strategii de grupare – Utilizarea unei varietăți de grupări cum ar fi în perechi, câte trei, câte patru sau în grupuri mici, de mai puțin de șase elevi, înlesnește lucrul elevului cu toți colegii de clasă și îl învață să colaboreze cu ei.. mărimea grupurilor este determinată de factori cum ar fi complexitatea sarcinii, timpul alocat, spațiul disponibil și energia grupului. Profesorul folosește strategii creative, care formează grupuri care se armonizează într-o atmosferă veselă și sigură sau sunt eficiente pentru îndeplinirea anumitor sarcini. Profesorul poate dezvolta diferite modalități de a grupa elevii în grupuri prestabilite prin atribuirea de categorii și punând elevii să se găsească reciproc folosind carduri, bastoane colorate, note autocolante, poze de simboluri etc. Profesorul poate permite grupurilor să se autoorganizeze prin atribuirea elevilor unor categorii, cum ar fi: pizza, ingrediente de salate, culorile curcubeului, cuvinte într-o frază etc și invitându-i să se găsească unii pe alții pentru a face un întreg.
Roluri de grup – Elevii au nevoie de roluri pentru a lucra eficient în echipe. Rolurile de grup sunt; Liderul – sprijină grupul, Înregistratorul – scrie ideile grupului, Reporterul – face rapoartele, Cronometrorul – menține grupul în termene, Colectorul – adună și înlătură lucruri, iar membrii grupului participă. Nu sunt necesare toate rolurile în fiecare grup.
Reguli pentru lucrul în echipe – Echipele eficiente au nevoie de reguli care să asigure că toată lumea vorbește, contribuie și participă la atingerea obiectivelor într-un mod sigur și respectuos. Cu ajutorul Acordurilor Asumare și a Regulilor Lucrului în Echipă se clarifică faptul că fiecare elev:
Are un partener sau o echipă cu care să lucreze
Îndeplinește un rol
Vorbește, are atenția grupului și nu este întrerupt
Este un exemplu pentru respectarea acordurilor referitoare la un mediu didactic respectuos
Contribuie în totalitate la sarcina echipei și la deciziile finale.
Monitorizarea lucrului în echipă – Profesorul monitorizează îndeaproape munca echipelor și se asigură că elevii se comportă în conformitate cu Acordurile Asumate și Regulile Lucrului în Echipă. Stabilirea de termene, oferirea de instrucțiuni clare, verificarea gradului de înțelegere prin selectarea la întâplare a levilor care să explice activitatea și asigurarea îndrumării și a verificării proceselor pe parcursul activității ajută la succesul grupului.

Lasă un răspuns Anulează răspunsul