Să aștepți ca partenerul de viață să-ți ofere tot ce ai nevoie: bani, atenție, iubire, fericire, putere etc
Consideri pe alții vinovați pentru tot ceea ce se întâmplă cu tine, te ascunzi după degete când ai făcut o prostie, nu ești responsabil de acțiunile tale.
Îți place să te consideri tot timpul o victimă, ai tot felul de dependențe și afirmi că nu ai ce face
Consideri că ceilalți sunt datori să se ocupe de tine, că fără ei ești pierdut(se manifestă la adulți în relația cu copiii lor, la persoanele care suferă de diferite boli)
Te scuzi mereu, dai explicații și lămuriri tot timpul și tuturor, nu ai încredere în tine, cauți validări la persoanele de referință din viața ta.
Nu ești capabil să stabilești limite personale.
Nu ai obiective în viață: trăiești de azi pe mâine; țelurile tale sunt țelurile celorlalți
Ai peste 25 de ani și locuiești încă cu părinții; ei se ocupă încă de nevoile tale de bază.
Consideri că partenerul tău este servitorul tău.
Te afirmi, îți crești stima de sine și încrederea în sine denigrând, punând pe alții în situație de inferioritate.
Ceri cuiva să se schimbe de dragul tău.
Te simți adesea rănit de cuvintele sau acțiunile celorlalți, le iei personal, indiferent dacă își sunt adresate în mod direct sau nu. Te superi, acuzi, dai vina pe ceilalți că ți-au rănit sentimentele și poți avea comportamente agresive în raport cu ceilalți.