Granularitatea emoțională
Este setul de aptitudini care ne permite să ne înțelegem experiențele dificile și să fim cu adevărat specifici atunci când le descriem, să înțelegem cu adevărat ce experimentează ceilalți și să fim mai nuanțați, mai preciși și mai eficienți în ajutorul acordat celor aflați în suferință. (Dr. Susan David).
Studiile privind neuro biologia limbajului și a emoției ne spun că limbajul nu doar comunică altor oameni ceea ce simțim, ci modelează efectul real, emoția pe care o simțim. Atunci când etichetăm greșit lucrurile(confundăm mirarea cu venerația, de exemplu) ne iese altă „prăjitură”.
Nimic nu-l definește mai bine pe om ca emoțiile. Dar, din păcate nu știm prea multe în acest domeniu. Avem un vocabular foarte sărac pentru a exprima ce simțim, pentru a cere ajutor, pentru a ne exprima nevoile, pentru a discuta despre ce se petrece în interiorul corpului nostru. Cea mai mare greșeală pe care o face omul, atunci când se gândește la sine, este să creadă că gândirea este ceea ce ne diferențiază de animale și de roboți. Că suntem ființe antrenate cognitiv, care adesea se împiedică de emoții, pe care le mută din cale, le dă la o parte pentru a-și atinge obiectivele. Este foarte dificil de demontat aceste convingeri care ne sabotează pentru că am fost educați să fim atenți la gândire și să „stăpânim” emoțiile, să „reglăm” emoțiile etc. Câți dintre noi au fost învățați că emoțiile sunt foarte importante? Cine a fost învățat că trebuie să vorbim despre emoții, folosind un întreg vocabular? Durerea provocate de emoțiile care însoțesc excluderea socială, durerea de a fi respins sau izolat activează aceeași centri nervoși ca durerea provocată de o arsură. Procesăm, din punct de vedere neuro – biologic, durerea emoțională la fel cum procesăm durerea fizică. Suntem ființe emoționale și durerea, pentru noi, ca specie socială, este să fim în afară, să fim în exterior. Asta este durerea reală pentru noi! Și nu e diferită de durerea fizică.
Instrumentul care diferențiază emoțiile regnului animal de cele ale oamenilor este limbajul. LIMBAJUL este portalul nostru către un univers nou, către alegeri noi, către comportamente noi și povești noi. Limbajul este cel mai important portal al omenirii. Limbajul ne permite să dăm sens și semnificație experiențelor noastre, să învățăm, să vindecăm, să creăm legături cu ceilalți, să conștientizăm cine suntem și ce vrem să devenim. Accesul la cuvintele potrivite în momentele de mare tensiune emoțională schimbă totul: gândurile noastre, alegerile noastre, comportamentele noastre și poveștile noastre de viață.
„Limitele limbajului meu înseamnă limitele universului meu” spune filosoful Ludwig Wittgenstein. Cuvintele nu doar descriu emoții și comportamente, cuvintele aprofundează conexiunea cu sinele nostru și cu sinele celorlalți, cuvintele modelează, conturează personalitatea noastră și relațiile noastre cu ceilalți. Când folosim etichete precise pentru a descrie cum ne simțim, putem transforma ceea ce simțim, adesea o experiență tulbure, oceanică, într-o experiență cu nume și limite. Dar puțini sunt cei capabili să folosească nuanțe în descrierile lor; cei mai mulți folosim termeni vagi, termeni umbrelă de tip „mă simt rău”, „sunt bine”, „sunt stresat”, „fii pozitiv!” etc.
Scopul acestui dicționar/vocabular este să învățăm termeni noi din domeniul emoțiilor, sentimentelor, relațiilor, dar și termeni vechi – al căror sens credem că îl cunoaștem. Asta ne va permite să fim mai preciși în utilizarea unor astfel de termeni în descrierea emoțiilor noastre, în identificarea corectă și etichetarea emoțiilor celorlalți, în localizarea corporală a emoțiilor noastre, în exprimarea nevoilor și limitelor etc. Adică să devenim granulari, să dobândim ceea ce se numește „granularitate emoțională”.
”Nu suntem mașini de gândire. Ci mașini de simțire care uneori gândesc.”(Antonio Damasio)
„Dacă vrem să găsim calea de întoarcere la noi înșine și unii la alții, avem nevoie de limbaj și încredere întemeiată atât pentru a ne spune poveștile, cât și pentru a ne fi administratori ai poveștilor pe care le auzim. Acesta este cadrul pentru conexiunea semnificativă.”(Brene Brown)