Fișă de lucru
În viața cotidiană, emoțiile oamenilor sunt adesea confuze, amestecate, contradictorii și, mai ales, ele sunt interpretate doar în funcție de perspectiva personală asupra unei situații. Abilitatea de a manifesta empatie se poate dezvolta odată cu descoperirea influențelor pe care le are punctul de vedere personal asupra reacțiilor emoționale și odată cu înțelegerea complexității unei stări afective, care presupune trăirea mai multor tipuri de emoții simultan.
Într-o conversație, poți să-ți manifești empatia prin reflectarea sau oglindirea celor două componente fundamentale ale mesajului care își este comunicat, adică semnificația mesajului și încărcătura sa emoțională. Pe măsură ce situațiile pe care le experimentăm devin mai complexe, ne regăsim din ce în ce mai des plutind în derivă într-o mare de emoții confuze. Aceste trăiri emoționale sunt, de fapt, reacții electrice și chimice care au loc în diferite părți ale organismului nostru, prin urmare ele nu se prezintă într-o formă exactă, a cărei semnificație să o putem traduce direct în cuvinte. O reflectare bună va conduce întotdeauna către clarificare.
Scenariul 1 – De-a baba oarba
Povestea
Imaginează-ți că fiica ta, care este deja plecată la facultate, îți lasă un mesaj vocal pe telefon, anunțându-te că are ziua de vineri liberă și că va veni acasă cu mașina, pentru un weekend prelungit. Tu te aștepți să ajungă în jurul prânzului. Ea ajunge acasă înspre seară, împreună cu o prietenă, și rămân doar atât timp cât au nevoie ca să își schimbe hainele, grăbindu-se să ajungă la marea deschidere a unui nou club. Se întorc acasă în jurul orei trei noaptea și dorm până aproape de prânz.
Apoi, cele două merg împreună la cumpărături și iau prânzul în oraș, ajungând acasă la cină, când în sfârșit aveți ocazia să stați de vorbă. Aveți o discuție foarte interesantă, dar tu ai cumpărat deja bilete la un spectacol de teatru pe care își dorești să îl vezi de mai multe luni, iar până te întorci acasă, fiica ta și prietena ei au ieșit din nou în oraș. A doua zi, se trezesc în timp ce tu ești la biserică și, când ajungi acasă, realizezi că ele deja au plecat, având de parcurs un drum destul de lung cu mașina până la campusul universitar. Pe masă găsești un bilet lăsat de fiica ta: „Mulțumesc pentru tot, m-am bucurat să te văd și m-am distrat de minune.” Cum te simți?
Instrucțiuni
Lucrând în perechi, aveți 5 minute la dispoziție pentru a discuta despre cum ar fi putut părintele să îi comunice fiicei felul în care s-a simțit pe parcursul momentelor-cheie ale weekend-ului. Gândiți-vă că sunteți prieteni apropiați ai acestui părinte. Prietenii apropiați sunt cei cu ajutorul cărora putem clarifica evenimentele din viața noastră, deoarece ei vor reflecta ceea ce transmitem atât pe cale verbală, cât și la nivel emoțional. Un bun ascultător poate să aibă funcția unei oglinzi multidimensionale, în care putem observa acele părți ale noastre pe care nu le putem vedea în mod direct sau asupra cărora nu ne-am concentrat încă atenția. Unul dintre voi va juca rolul părintelui, iar celălalt va juca rolul prietenului cu care părintele discută întâmplarea de mai sus. Faceți împreună o listă de emoții ale părintelui în raport cu situația descrisă, precizând și cauza fiecărei emoții în parte, și completați prima coloană a tabelului de mai jos.
Acum, faceți același joc de rol și în cazul fiicei, inversând rolurile, astfel încât cel care a fost părintele să fie acum prietenul și cel care a fost prietenul să fie acum fiica. Discutați despre cum ar fi putut fiica să răspundă mai empatic părintelui ei, fără a renunța la distracția alături de cea mai bună prieten. Enumerați emoțiile fiicei și cauzele lor în tabelul de mai jos:
| Emoțiile părintelui și cauzele lor | Emoțiile fiicei și cauzele lor |
Iată care ar fi putut fi emoțiile părintelui:
După primirea mesajului fiicei simți bucurie și fericire și ai o stare puternică de nerăbdare și entuziasm. Când fiica nu ajunge acasă vineri la prânz, odată cu trecerea orelor, starea ta devine din ce în ce mai anxioasă, mai tensionată și îngrijorarea ta crește. Când fiica ajunge acasă, în sfârșit, simți o mare ușurare și recunoștință, dar când realizezi că nu este singură te simți rănit și, într-un fel, dezamăgit. Aceste emoții cresc în intensitate atunci când ea pleacă, la scurt timp după ce ajunge acasă. Până la trei noaptea, deja te enervezi și te simți folosit, deoarece știi că va dormi până târziu a doua zi, ceea ce se și întâmplă. Când, în sfârșit, ai ocazia să interacționezi cu ea, la cină, ești nerăbdător și fericit să o asculți, dar o parte din tine încă este supărată.
Pe de altă parte, deși erai nerăbdător să vezi spectacolul de teatru încă de când ai cumpărat biletele, acum regreți că le-ai luat, pentru că ai vrea să îți petreci mai mult timp cu fiica ta. Ți-e greu să t4e concentrezi la ce spune, fiindcă ești îngrijorat că s-ar putea să fii pe cale să pierzi contactul cu ea. Când pleci la biserică, a doua zi de dimineață, ești deja demoralizat de gândul că, până te vei întoarce,